Trimisul martirilor Brâncoveni
Să luăm aminte: „Rugăciunile şi jertfa Sfinţilor Brâncoveni m-au trimis pe mine pentru ţara aceasta a noastră”, a spus, oarecând, un tânăr ieromonah pe nume Arsenie, abia trecut de 30 de ani, şi care, pentru talanţii vădiţi ai lucrării sale păstoreşti, era deja înscăunat, de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, stareţ-duhovnic la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, de lângă Făgăraş, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Aşa cum acel vrednic stareţ şi duhovnic ardelean, cunoscut ca Părintele Arsenie Boca, le vorbea credincioşilor, la Sâmbăta de Sus, despre Martirii Brâncoveni, numindu-i Sfinţi cu mult înainte ca Biserica strămoşească să-i fi trecut în calendar, suntem datori şi noi, cei de azi, urmaşi ai Brâncovenilor, să ne luăm creştineasca îndrăzneală – acum, nu mai târziu! – de a-l pomeni pe Părintele Arsenie, pe drept, ca Martir şi Sfânt întru Hristos, chiar dacă vremea canonizării sale oficiale, la voia Celui de Sus, încă nu s-a-mplinit.
Anul trecut, pe 28 noiembrie, s-au făcut 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui duhovnic Arsenie Boca. Credincioşi din toată ţara, care văd în Părintele Arsenie un sfânt al românilor şi-i aşteaptă cu dor canonizarea, au mers cu miile în pelerinaj la mormântul Sfinţiei sale de la Prislop. Lucrarea minunată a Părintelui sporeşte ca intensitate şi amploare de la an la an – după cum arată mărturiile, statisticile şi explozia de material documentar din spaţiul public. Creşte, tot mai mult, o întrebare: oare e potrivit de a-l celebra, de pe acum, ca pe-un sfânt? Să ne luăm îndrăzneala? Da, ne încredinţează cuvântul ÎPS Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, Serafim Joantă, membru al Sfântului Sinod: „Nu este deloc suspectă cinstirea Părintelui Arsenie, înainte de a fi recunoscut oficial ca sfânt, deoarece procesul canonizării începe tocmai cu cinstirea pe care poporul credincios i-o acordă înainte de proclamarea de către Biserică. Credincioşii recunosc semnele sfinţeniei înainte de canonizare. Ei constată puterea de mijlocire înaintea lui Dumnezeu, Care împlineşte cererile adresate sfântului respectiv, după cum văd minunile săvârşite de Dumnezeu prin rugăciunile lui”.
Focul de la Prislop
„Ia ţara foc de la Prislop”, a profeţit Părintele, cu puţin înainte de a merge la Domnul, referindu-se la focul duhovnicesc şi la lumina credinţei ce vor reverbera în poporul credincios, din tihna lucrătoare a locului său de veci, a lăcaşului mânăstiresc de la Prislop, pe care l-a reclădit cu mâinile sale, în care a zidit preţul a două case părinteşti, şi pe care atâta l-a slujit şi sfinţit cu harul său, ani zbuciumaţi, dar rodnici, ca stareţ şi duhovnic. Profeţia s-a împlinit. La Prislop, focul arde, curăţă relele şi păcatele şi face minuni, tămăduieşte şi vindecă. Ce ne împiedică să ne luăm şi noi porţia noastră de vindecare, prin harul acelui foc, acum, când fiecare strop de evlavie faţă de Părintele Arsenie se adaugă la dosarul canonizării Sfinţiei sale, aflat în lucru, acum, şi nu la urmă, nu profitând de lucrarea altora, când Părintele va fi fost deja canonizat, prin râvna unor fraţi ai noştri mai treji, mai luptători întru Domnul?
„Când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj”
Înalte feţe teologice şi bisericeşti, care l-au cunoscut personal pe Părintele Arsenie, precum ÎPS Mitropolit Antonie Plămădeală, ÎPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, ÎPS Mitropolit Nicolae al Banatului şi Timişoarei, PS Daniil Stoenescu, episcop de Vârşeţ, îşi mărturisesc, în dese ocazii, adânca evlavie, credinţa în lucrarea duhovnicească a Părintelui Arsenie, cel socotit a fi la măsura marilor Părinţi ai Bisericii.
ÎPS Mitropolit Antonie Plămădeală a spus: „Eu l-am asemănat (pe Părintele Arsenie) de multe ori, sigur, nu cu Mântuitorul, că ar fi fost o blasfemie, dar cam cu Ioan Botezătorul, care prin predica lui aduna mulţimea la el, la Iordan”. Cum aduna Părintele Arsenie mulţimile la Iordanul Mânăstirii Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, ca într-o „bulboană spirituală uriaşă” stă mărturie acest cuvânt inspirat, de-acum intrat în memoria credincioşilor, rostit de Nichifor Crainic: „Ce vreme înălţătoare, când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului-martir”, să-l vadă şi să-l asculte pe Sfântul Părintele nostru Arsenie.
PS Episcop Daniil Stoenescu, care o perioadă îndelungată i-a fost, ca şi astăzi, ucenic ascultător Părintelui Arsenie, notează, cu menţiunea asumării întregii responsabilităţi de ierarh şi membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, aceste memorabile cuvinte: „Nu cred că pe pământul românesc, de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, care a vestit Evanghelia lui Hristos în părţile Dobrogei, până la Părintele Arsenie, să mai fi cuvântat cineva cu atâta putere şi luminare, cu atâta înţelepciune, har şi dar de la Dumnezeu, ca Părintele Arsenie (…) Îl văd pe Părintele Arsenie ca fiind astăzi mâna lui Hristos întinsă neamului românesc, ca altui Petru care se scufundă în valuri”.
Ieromonahul Pantelimon Munteanu a slujit ani buni, în clandestinitate, sub îndrumarea Părintelui Arsenie. La aproape 90 de ani, câţi numără în prezent, auziţi cum îşi descrie duhovnicul. Nu sunt poveşti: „Părintele Arsenie a lucrat cele ce i le-a spus Ioan Evanghelistul, dar duhul său, psihicul său, era foarte apropiat de cel al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar trebuie să mai ştiţi ceva. Cine pretinde că poate descrie exact cum arăta Părintele Arsenie ori minte, ori exagerează. Părintele se schimba la faţă pentru că era sfânt al lui Dumnezeu. Când priveai ochii Sfinţiei sale, simţeai ceva de parcă te curenta, fizionomia lui se schimba. Aşa că e greu să explici cum arăta, cum nici apostolii nu au putut să vadă sau să înţeleagă exact ce s-a petrecut cu Mântuitorul atunci, la Schimbarea la faţă, pe muntele Tabor”.
Preot conf. univ. dr. Simion Todoran, cunoscător al personalităţii părintelui Arsenie Boca direct de la sursă, scrie: „Prea Cuviosul Părinte Arsenie a fost unul dintre cei mai mari teologi-duhovnici ai monahismului românesc din ultimii 50 de ani. Înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, ce «nu au fost puse sub obroc», a căutat «să se facă tuturor toate», după îndemnul Sfântului Apostol Pavel. Lumina intelectuală şi spirituală care era în Sfinţia Sa, dobândită prin studiu şi meditaţii adânci, a luminat pe toţi cei ce i-au ascultat şi urmat sfaturile, fie la Mânăstirea Sâmbăta de Sus sau Mânăstirea Prislop, fie la Biserica din satul Drăgănescu de lângă Bucureşti sau la Aşezământul mânăstiresc de la Sinaia. Părintele Arsenie a simţit că în Biserica noastră strămoşească este nevoie de un nou duh, cel al Sfinţilor Părinţi. Preocupat din tinereţe de viaţa şi operele Sfinţilor Părinţi, a dorit cu toată ardoarea ca învăţătura şi viaţa lor să fie cunoscută şi trăită de toţi credincioşii. Generaţii de credincioşi au crescut şi s-au format sub impresia şi lucrarea personalităţii de excepţie a Părintelui”.
Alte mărturii, la fel de grăitoare, privind sfinţenia Părintelui Arsenie, le aparţin credincioşilor, celor trataţi şi vindecaţi trupeşte şi sufleteşte de harul Sfinţiei sale. Sunt fără de număr. Oameni din toate straturile societăţii, de la Principesa Ileana, din Casa Regală a României, până la nenumăraţii anonimi, mai cu seamă din satele ardeleneşti, precum şi atâţia şi atâţia orăşeni formaţi şi „formataţi”, în fel şi chip, de împrejurările vieţii, în comunism şi după; toţi cei vindecaţi la limită de cancer sau alte boli grele, toţi cei care l-au cunoscut şi l-au ascultat au sfârşit prin a-şi revizui viaţa, urmându-l pe Părintele Arsenie, pe cât dă Dumnezeu, fiecăruia după măsura sa, ca pe un sfânt mare, deosebit.
„Să vedem ce spune Cerul”
Dacă vrea cineva să vadă chipul Domnului cu adevărat, e destul să deschidă cartea Cărarea Împărăţiei sau un album cu pictura bisericii Drăgănescu, realizată de părintele Arsenie. Hristos i s-a arătat în toată lumina Lui, şi Părintele, care era şi pictor bisericesc, cum i s-a arătat Mântuitorul, aşa L-a pictat. Aşa şi cu Maica Domnului, aşa şi cu sfinţii – pe toţi ni i-a înfăţişat în pictura sa Părintele, întocmai cum i s-au arătat, cum a vorbit cu ei. Reprezentările lor plastice nu sunt rodul imaginaţiei artistice sau închipuirii Părintelui, ci chipurile vederii sale în duh.
O taină pe care nu suntem vrednici a o înţelege rămâne taină.
Uneori, când i se cerea un sfat într-o chestiune dificilă, într-un mare necaz, Părintele spunea: „Stai să vedem ce spune Cerul – şi, prin rugăciunea curată a Sfinţiei sale, cel aflat în necaz primea curând, chiar de la sursă, prin intermediul Părintelui, răspunsul râvnit de Sus, de la Dumnezeu. Un om care l-a cunoscut bine şi i-a dedicat şi o preafrumoasă carte, preotul Petru Vamvulescu, scrie: „Eram odată la biserica din Drăgănescu – pentru că numai acolo mi-a spus Părintele să-l caut – şi era multă lume. După ce am vorbit puţin cu Părintele Arsenie, eu am rămas în spate, iar el s-a dus printre oameni, în faţă. Mă gândeam să alcătuiesc o rugăciune către Hristos şi Maica Domnului, cu care să-i cuprind pe toţi oamenii. Am formulat în gând aşa: «Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale». Părintele a venit repede lângă mine şi mi-a zis: «Bine ai gândit». Şi mi-a repetat rugăciunea exact cum o spusesem eu în gând! Eu săltam de bucurie. Şi m-am mai gândit să zic: «Şi pe mine, cel mai păcătos». Dar oare nu-i prea lungă, mă întrebam, tot în gândul meu. Şi Părintele iar a venit şi mi-a zis ce am gândit: «Poţi să adaugi Şi pe mine, cel mai păcătos, deşi îi cam lungă». M-am minunat! Părintele s-a uitat la mine şi mi-a zis: «Am un telefon cu Dumnezeu. Fără fir…»”.
Ascultare în duh
Din mulţimea mărturiilor reiese clar că Părintele Arsenie dobândise, prin post şi rugăciune în Muntele Athos, prin mijlocirea Maicii Domnului, sub ascultarea în duh a Sfântului Serafim de Sarov, darul clarvederii, libertatea şi puterea de a vedea în duh şi de a trece, dus-întors, încă în viaţă fiind, din realitatea aceasta în realitatea lumii de dincolo, între trecut şi viitor, între timpul nostru limitat terestru şi veşnicia lui Dumnezeu.
Încă o dată: nu sunt poveşti!
Acelaşi venerabil ieromonah Pantelimon Munteanu: „M-aţi întrebat dacă l-am visat vreodată (pe Părintele Arsenie) sau dacă mi-a spus ceva în vis. Eu vă spun că l-am văzut aievea şi după moartea sa. De mai multe ori l-am văzut. Nu spun asta ca să pară că am eu vreun dar de la Dumnezeu, ci vreau să arăt că Părintele este cât se poate de viu şi că lucrează cu mare, mare dragoste în continuare, chiar şi prin credincioşii care nu l-au văzut niciodată. Apostolia lui pe pământul românesc şi pentru chemarea tuturor neamurilor la credinţă nu s-a încheiat, dimpotrivă. Glasul lui de Apostol este din ce în ce mai puternic. Mergeţi la Prislop să vă convingeţi!”.
Un asemenea mare sfânt vă propun să ni-l cerem cu stăruinţă de la Hristos Dumnezeu, zi şi noapte. Şi cum ne sunt gândurile şi rugăciunea, aşa ne va fi şi viaţa. Să-l chemăm stăruitor, iar şi iar, spre binele nostru, al celor vii şi al adormiţilor noştri. Şi ne vor urma exemplul, negreşit, şi alţii. În felul acesta, deie Domnul să contribuim cu toţii la trecerea Părintelui în calendar. Cel trimis la noi de Sfinţii Brâncoveni se va bucura să ne primească şi, ca vrednici fii ai săi duhovniceşti, să ne ocrotească, să ne ajute prin rugăciunile Sfinţiei sale înaintea tronului lui Hristos. Numai să-l chemăm curat şi luminat. Însuşi Părintele a spus, nu o dată: „Mă, după ce plec din această viaţă, vă voi ajuta şi mai mult. Strigaţi-mă! Şi în şură de veţi fi, voi veni să vă ajut”.
Sfinte Părinte Arsenie, te chemăm: din şură, cum ai spus, din biserici, din târg, din şcoli, din uliţă, de pe şosea, din bâlci, din cimitir, de la serviciu şi de acasă, din grădină, de pe banca de la poartă, din câmp, din vie, din pădure, de la moară şi de la gară, din spital, din cârciumă şi puşcărie, de la neamuri şi din vecini, din ţară şi dintre străini, din zi şi din noapte, din viaţa aceasta şi din cealaltă, dimineaţa şi la culcare: Sfântul lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, fiecare după numele său! Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne!
Părintele nu va veni să-l vedem aievea – nu suntem vrednici. Va veni în duh şi adevăr, în cuvintele sale vii, din cărţile sale, din mărturiile celor ce cred că l-au văzut sau nu. Şi cine crede din inimă curată, din tot sufletul, va avea mereu o „pilă” în cer, un fir de legătură cu Dumnezeu, un braţ de lumină întins la trecerea prin vămile văzduhului, un prieten de nădejde aici şi, după plecarea de-aici, în viaţa viitoare. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
„Aţi fost o lumină în viaţa mea”, îi lăsa Părintelui, scris, Principesa Ileana a României, în momentul părăsirii forţate a ţării.
Sfinte Părinte Arsenie, eşti o lumină în viaţa mea, mărturisesc şi eu, nevrednicul şi păcătosul, a cărui viaţă ai scos-o tainic şi minunat din mocirla păcatelor, aşezând-o prin cuvintele tale vii pe temelia curată şi luminată numită Iisus Hristos!
Dumnezeu să te binecuvânteze în veci!
MARIAN DRĂGHICI – formula-as.ro
Iar o multime de alte marturii care dovedesc sfintenia parintelui Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca
Vremuritulburi 